Județul Râmnicu Sărat (Slam Râmnic), care și-a luat numele de la apa râului care îl traversează, a fost unul dintre cele 32 unități administrativ-teritoriale ale României. Conform documentelor istorice, originea numelui provine din termenul latin Romanicus, sau, conform opiniei altor istorici, din cuvântul slav „raba” și „rabnic”. Termenul de „Sărat” a fost adăugat mai târziu, pentru a fi deosebit de oraşul Râmnicu Vâlcea. Înainte de a deveni municipiu, Râmnicu Sărat era județ de sine stătător, ce se învecina cu județele Putna (la nord şi nord – vest), Buzău (la vest), Brăila (sud – vest), Tecuci şi Covurlui (la nord – vest). Menționată documentar la 8 septembrie 1439 în privilegiu de comerț dat de domnitorul Vlad Dracul, negustorilor din Polonia, Galiția şi Moldova, așezarea a luat ființă pe valea râului cu același nume., precizându-se “liovenii plătesc prima vamă la Râmnicu Sărat, doi florini ungureşti de căruţă încărcată, apoi dau şi celelalte vămi”. S-a constituit în timp, în jurul popasului comercial, un centru în care locuiau negustorii și unii meseriași, în strânsă legătură cu moșia pe care era situat, într-o zonă locuită din timpuri străvechi. Așezarea a luat naștere ca târg al văii Râmnicului, și loc de schimb al mărfurilor din zonă, punct hotărâtor în dezvoltarea sa fiind extinderea activităților meșteșugărești și intensificarea schimburilor de produse. Afirmația este susținută atât de descoperirile arheologice, cât și de configurația geografică și economică a regiunii. Dacă ne referim la spațiul ocupat astăzi de municipiul Râmnicu Sărat, cele mai vechi urme au fost datate ca aparținând neoliticului (6500 – 3500 î. Hr), în 1960, cu prilejul unor excavații pe Strada Mare fiind descoperite fragmente ceramice de culoare neagră - cenușie lucrate manual, resturi ale unor vase bitronconice (aspectul Sudiți al Culturii ceramicii liniare). Au mai fost descoperite fragmente de oase aparținând fazei a-II-a (Giuleşti), a culturii Boian (neoliticul dezvoltat), cât și unele datând din eneolitic (3500 – 2000 i. Hr), cultura Gumelnița. Din epoca bronzului (2500 – 1150 i. Hr), etapele mijlocie şi târzie, tot pe Strada Mare, au fost găsite urme, iar în timpul săpăturilor din incinta Ansamblului monumental ,,Adormirea Maicii Domnului” au fost descoperite și materiale datând din secolele VI – VIII d. Hr. (culturile Ipotești – Cândeşti și Dridu). De asemenea, întâmplător, a fost descoperită o monedă maghiară din secolul XII, aflată în păstrarea muzeului municipal. În localitățile din apropierea Râmnicului au fost cercetate situri arheologice la Oreavu Topliceni, Coțatcu, Orația, Slobozia Bradului, Vârteșcoi (neoliticul mijlociu), la Poșta, Homești, Racovițeni, Livada Mare, Băbeni si Dediulești (așezări din epoca bronzului), pe platoul Cetățuia – Orația si Poșta – Topliceni (a doua epocă a fierului) și la Casa Domnească din Râmnicu Sărat (cultura Dridu, sec IX). La Coțatcu, comuna Podgoria (fosta Jideni), s-au descoperit unelte din silex, lame și diferite piese din același material, cât și nuclee și resturi de prelucrare, fusaiole, dăltițe din piatră, unelte din corn și bulgări din lut datând din neolitic, suport de vas, mosorele, discuri, pandantiv, vase miniaturale, tăicuțe, măsuțe de cult, fragmente de linguri, unelte din os şi corn, greutăți perforate și figurine zoomorfe din lut datând din eneolitic, statuete antropomorfe atribuite purtătorilor culturii Gumelnița și vestigii aparținând culturii Cucuteni (fragmente ceramice pictate policrom și vas cu suport). În cadrul săpăturilor efectuate în campaniile 2006 – 2007 arheologul Laurențiu Grigoraș a descoperit, în necropola II, patru morminte, din care unul de copil, unde s-a găsit și un vas, datate secolul IV d.Hr. (330 – 380). În satul Oratia, aceeași comună, în punctul Cetățuia, prin cercetările de suparafață din anii 2003 – 2004, au fost descoperite fragmente ceramice din epoca bronzului. Relativ la cercetările efectuate de arheologul Florin Liviu Cristea pe platoul Cetățuia, de lângă satul Poșta, comuna Topliceni, nu departe de confluența pârâului Grebănu cu râul Râmnic, s-a descoperit o așezare fortificată geto – dacică, dar și urme de locuire din epoca bronzului, cultura Monteoru, cât și o monedă grecească de bronz. De asemenea, cercetările arheologice efectuate de Emil Lupu, la Complexul Brâncovenesc ,,Adormirea Maicii Domnului”, au pus în evidență, în stratul de cultură medieval, fragmentele unui vas identificat ca aparținând epocii neolitice (Cultura Boian, faza Giulești). În anul 1970, cu prilejul unor lucrări de canalizare executate pe strada Suvorov, lucrătorii care efectuau excavații au descoperit un tezaur cu 100 de monede din argint-tripli groși emiși în atelierele Coroanei, în Lituania și la Riga, cel mai vechi datând din anul 1579, din timpul lui Ștefan Bathory (1576 – 1586), iar ultimul, din anul 1619, emisă în timpul lui Sigismund al III – lea (1587 –1632). Municipiul Râmnicu Sărat. Județul Râmnicu Sărat a fost desființat în anul 1950, zona sa sudică, inclusiv orașul de reședință fiind inclus în județul Buzău. Prin legea numărul 104 din 24.11.1994 orașul Râmnicu Sărat este declarat municipiu, devenind astfel al doilea municipiu după Buzău, reședință de județ.